"Nu este ucenic mai presus de invatatorul sau ,nici sluga mai presus de stapanul sau.
Destul este ucenicului sa fie ca invatatorul si slugii ca stapanul"
Citatul este din Evaanghelia dupa Matei,cap.10,24 cu 25.

Nu gasesc aici vreun echivoc si nu cred ca acest text sacru are mai multe chei de interpretare. Adevarul poate avea mai multe fete dar, asemenea diamantului, are un singur trup care se misca intr-un singur sens ,spre Bine. Am simtit nevoia sa dau acest citat din Evanghelie pentru a lamuri pozitia mea si maniera in care am inteles sa ma apropii de arta icoanei, a icoanei pe sticla in principal. Exista astazi mai puternic ca niciodata un duh care bantuie multi "invatatori" ce predica departarea de modele. Ucenicul care ar trebui sa studieze cuminte pe maestrii face astazi un efort zadarnic de-a fi original, de-a se exprima pe sine, de-a fi personal. Nu este nimic rau in a-ti gasi drumul dar cred ca nu este deloc rau nici daca acesta coincide cu cel al maestrului. Veti vedea imediat unde bat. Nu odata, dupa laude si felicitari am fost intrebata de ce nu incerc totusi sa abordez personal ceea ce fac. Este greu sa explici ca desavarsirii cu greu ii mai poti adauga ceva. Cum poti rataci dorindu-ti ca iconar sa fi mai bun ca, de exemplu Parvu Mutu! Cand ai inteles ca arta icoanei pe sticla impreuna cu lumea careia ii apartinea au atins desavarsirea, nu-ti mai trece prin cap sa adaugi ceva. Vrei doar sa te impartasesti si tu din acea frumusete. Prin ceea ce fac vreau sa pastrez macar pentru mine vie acea lume, sa continui s-o inteleg indiferent daca lucrez un armaroi, o icoana sau o lavita. Iar ca sa intelegi trebuie, nu-i asa, sa studiezi. Stiti cum este? Cand ti-a ajutat Dumnezeu sa ai sub nas Timforea, Oancea, Pop, Nicula, cand ai restaurat zeci de icoane si ai inteles ce-au facut ei acolo, nu-ti mai arde sa fii original. Vrei doar sa poti si tu ca ei.Bernea spunea intr-un loc ca taranul roman nu gandea in termenii "autodepasirii". El pur si simplu fuctiona, si functiona bine. D-aia, de exemplu cand isi tesea olteanca scoarta, o tesea in acelasi duh cu maica-sa, cu bunica-sa, cu vecina-sa. Cate tesatoare, atatea variatiuni. Dar in acelasi Duh! La fel si iconarii vechi. Trebuie sa fii din alta lume sa nu simti unitatea duhului din Muzeul Taranului Roman. Sa nu simti cat de bine raspunde un canceu transilvan unui ghium dobrogean, un papusar vrancean unei camasi din Maramures.

Prin ceea ce fac vreau ca acest duh de frumusete sa nu piara.Vreau ca aceasta bucurie a intelegerii unui fenomen sa fie traita de cat mai multi.